La începutul anilor ’90, una dintre activitățile cele mai importante ale UAR era recuperarea legăturilor cu arhitecții români plecați peste hotare în perioada comunistă. O expoziție somptuoasă la Sala Dalles, cu un catalog pe măsură, ne deschidea celor încă foarte tineri atunci o pagină necunoscută, altfel decât prin șoapte și povești apocrife, din activitatea acestor arhitecți. Între timp, plecau alții, începând cu măcar jumătate din promoția mea (1990), rană deschisă și astăzi, de altfel. Atunci, era o împlinire profesională (rară) camuflată într-o dramă personală (frecventă), iar opoziția era țara versus restul lumii. Între timp, au apărut nuanțele: nu mai erau tocmai plecări politice (cum a fost mai cu seamă aceea de după…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: arhitectura-1906.ro
Autor: arhitectura
