Relaţia subtilă dintre interior-exterior, formă şi funcţiune, cu toate trecerile sale graduale, în care aparent se ignoră esteticul, dintre perioada modernismului târziu şi regionalismul critic, va deveni subiectul principal al conceptualizării arhitecturii de interior, aşa cum o definea Adolf Loos. Eliberarea artei de orice principiu, derivat din lumea clasică este, după cum am considera astăzi, un fapt evident. În formarea studenţilor însă filtrul şi mecanismul valorilor esteticii este fragil, deformat de seducţia imaginii, după cum Robert Venturi anunţa degradarea simbolică a metropolei. Arhitectul în formare caută reperele unor valori greu de regăsit în construcţii care luptă cu gravitaţia, în funcţiuni care par a se contopi şi multiplica indiferent…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: arhitectura-1906.ro
Autor: arhitectura
