Continuând să despicăm firul istoric al arhitecturii cu nuanțe feminine, care a țesut o interfață între tradiție și modernitate în România sec. XX, ajungem la Ioana Grigorescu. De data aceasta, explorăm proiecte de restaurare, abordate cu creativitate și mult curaj – termeni care pot părea străini de limbajul uneori conservator al domeniului.
Între anii ’50 – ’70, Ioana Grigorescu și-a marcat distinctiv poziția în rândul arhitecților care au format incredibila școală de restaurare românească din interiorul Direcției Monumentelor Istorice (DMI), detașându-se prin atitudinea îndrăzneață, radicală și originală – admirată și contestată deopotrivă. Angajată într-un dialog mereu respectuos cu tradiția constructivă a monumentelor…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: www.igloo.ro
Autor: Chircă Andreea