Schimbătoare sunt locurile, schimbători sunt și oamenii, pe aceste maluri ale Dâmboviței, care și ea s-a arătat a fi mult schimbătoare. La 1568, când Alexandru II Mircea a început a ridica mănăstirea cu hramul Sfânta Troiță, „din jos de cetatea Bucureștilor”, locul era o colină înconjurată de podgorii, căreia râul îi dădea ocol pe două laturi. Alegerea ca model a bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, târnosită de Neagoe Basarab în 1517, denotă intenția unei ctitorii de anvergură, cu rol de necropolă dinastică, în care să aducă și Mitropolia Ungrovlahiei, de la Târgoviște.
Răpus de boală în anul 1577, domnitorul a fost primul din cei care și-au găsit liniștea de veci în acest lăcaș. Zidirea mănăstirii a fost întregită…
Citește aici tot articolul
Articol publicat pe: www.igloo.ro
Autor: Rotar Anca