„Omogenitatea sferică a obiectului de arhitectură” sau despre teorema completitudinii în proiectarea spațiilor sacre – igloo

Într-un articol publicat în The Institute (nr. 137), regretatul arhitect Marcel Borțun își expunea teoria despre omogenitatea sferică a obiectului de arhitectură, de la infrastructură până la ultimul detaliu, teorie care accentuează asupra voinței coerente și inconfundabile care să includă conceptele de reprezentare simbolică, stilistica expresiei și materialele puse în operă. Ca să înțelegem mai bine, să vedem cum explicitează: „Îmi imaginam obiectul de arhitectură ca fiind sferic – iar așezările ca pe o alăturare și intersectare de sfere care comunică în toate direcțiile și în toate sensurile – și pentru nevoia de a vizualiza cât mai adecvat rolul vecinătății și al contextului în demersul de proiectare; iar prin obiect de arhitectură…