Giovanni Battista Piranesi. Reprezentările ruinelor vorbitoare

Ruinele, anomalii în peisajul prezentului, sunt considerate echivalentul arhitectural al anacolutului sintactic. Ele nu succedă, nu precedă – pretind, însă, o lectură ulterioară, o sintaxă suplimentară. Aceste structuri masive și de cele mai multe ori golite de substanță se situează între expresia formală a trecutului și lipsa de formă la care, în absența restaurării, sunt destinate. Ruinele au singularitatea unei lucrări de artă și supun observatorul misiunii de a le reda coordonatele pierdute….